Ce faci cu furia care te apasă?
Așa cum am menționat și cu alte ocazii, trăiesc în Spania de mai bine de 20 de ani.
Împreună cu soția mea avem patru copii, dintre care doi sunt adolescenți în momentul scrierii acestor rânduri.
Cu ceva vreme în urmă, am trecut printr-o experiență pe care vreau să o împărtășesc cu tine în acest e-mail. Este legată de furie.
Ce faci cu furia care te apasă?
Când mi-am văzut copilul suferind acum un an, am simțit o furie pe care n-o mai simțisem până atunci. Nu era îndreptată împotriva lui, ci era o mânie adâncă, dureroasă, născută din neputință. Pentru că nu-l puteam ajuta.
Pentru că, în ciuda dragostei mele, nu puteam opri durerea lui. Mânia aceea era neputinței mele, o durere strigând că nu pot schimba nimic din ceea ce copilul meu trăia. Și, sincer, a fost greu să recunosc că ce simțeam era, de fapt, furie. Uneori, aceasta nu strigă. Se strecoară ca o tăcere apăsătoare. Alteori, se ascunde sub grijă, sub anxietate, sub frustrarea de a nu fi suficient. Dar e acolo.
Și trebuie adusă la Iisus.
Mânia nu e păcat. Dar ne poate duce în păcat.
Biblia spune: „Mâniați-vă și nu păcătuiți;” (Efeseni 4:26). Observă te rog ordinea: mânia nu este păcat, dar poate deveni.
Mânia este o reacție umană la nedreptate, la durere, la abuz. Este ce simțim când ceva în noi strigă: „Nu e drept!” sau „Acum ce fac?”
Dar problema nu este că ne mâniem, ci ce facem cu acea mânie.
Am întâlnit mulți creștini care nu își recunosc furia pentru că au învățat că un creștin „adevărat” trebuie să fie mereu blând și calm. Dar blândețea adevărată nu înseamnă reprimare, ci supunere. Supunerea mâniei la cruce. Mânia nu ar trebui să o ascundem, ci că o aducem la picioarele lui Iisus.
Pentru că Iisus nu se teme de mânia ta. El a luat asupra Lui și mânia ta. Mânia care ți-a fost provocată. Mânia care te-a făcut să ridici vocea. Mânia care ți-a distrus relații. Mânia care te-a apăsat în tăcere ani la rând.
Harul nu ignoră furia ta. O vindecă.
Am fost învățați că trebuie să zâmbim, să ne prefacem, fiindcă așa „dă bine”. Însă harul scoate totul la lumină ca să ne vindece. Harul ne oferă un loc sigur în prezența Tatălui unde putem spune: „Sunt furios. Nu mai pot. Simt că explodez.” Și Tatăl nu ne pedepsește. El ne îmbrățișează. Nu pentru că merităm, ci pentru că El este bun.
Dragostea Lui nu ne cere să fim „zen”, ci să fim sinceri. În Hristos, nu ești chemat să te controlezi ca să „dai bine”, ci să te abandonezi complet. Nu reprimarea ne schimbă, ci odihna în adevărul că suntem deja iertați, deja acceptați, deja biruitori – chiar și în lupta cu furia.
Mânia nu poate fi înfrântă prin efort, ci prin credință.
Poate că ai încercat să te schimbi. Să fii mai calm. Să numeri până la zece. Să nu mai țipi. Să nu mai izbucnești. Și totuși, mânia iese la suprafață exact când credeai că ai scăpat de ea. De ce? Pentru că răspunsul nu este controlul, ci crucea. Nu reprimarea, ci harul.
Iisus a luat nu doar vina ta, ci și furia ta. Pe cruce, a purtat tot ce nu poți duce. Și răspunsul la această victorie nu este efortul, ci credința. Credința că mânia ta nu te mai definește. Credința că Duhul Sfânt lucrează chiar și atunci când tu nu simți. Credința că El este în tine, iar viața Lui e mai puternică decât emoțiile tale.
Ce să faci când simți că „explodezi” ?
- Nu te condamna. Furia nu înseamnă că L-ai pierdut pe Dumnezeu. Înseamnă că ești om. Și Dumnezeu știe acest lucru.
- Fii sincer. Spune-I lui Iisus exact ce simți. El a murit ca tu să nu mai porți nicio mască.
- Identifică sursa. Mânia este adesea o reacție la frică, durere sau neputință. Întreabă-L: „De ce simt asta, Doamne?”
- Crede adevărul. „Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33) – înseamnă și că a biruit ce e în tine. Tu nu mai ești rob al furiei.
- Primește dragostea. Nu te poți elibera fără să fii întâi iubit. Dragostea Lui te așteaptă exact acolo unde simți că nu o meriți.
Mărturia Lui e mai tare decât starea ta
Poate ai reacționat urât. Poate ai spus lucruri care au rănit. Poate ți-e rușine.
Dar ascultă: ceea ce a spus Dumnezeu despre tine e mai tare decât ce ai spus tu în criză.
Răspunsul nu este să promiți că nu o mai faci. Răspunsul este să crezi din nou ce a făcut El.
Mânia ta poate fi dusă la cruce. Nu trebuie să te rușinezi. Este necesar doar să crezi. Harul nu te lasă acolo unde ești. Te ridică. Te iubește. Te vindecă.
Predă-i armele lui Iisus.
Iisus nu ne-a chemat să câștigăm bătălia cu emoțiile noastre. El a câștigat-o deja. Ne-a chemat să ne încredem. Credința este cheia. Nu lupta. Nu controlul. Credința. Și aceasta constă în a aduce la picioarele lui Iisus toate emoțiile noastre.
Aș vrea să închei cu un gând care mi-a adus pace:
Mânia nu mă definește. Harul mă definește. Crucea e locul unde mânia se stinge și speranța renaște. Acolo te așteaptă El. Cu brațele deschise. Nu să te certe, nu să te mustre, ci să te aline, să te mângâie.
Predă-I mânia. Acolo unde ești. Cu tot ce porți în tine. El nu se sperie de întunericul emoțiilor tale. El este lumină. Și tu ești în El.
Vrei să împărtășești această veste bună cu cineva? Trimite-i acest mesaj. Sau roagă-te pentru el. Și nu uita: nu trebuie să te lupți ca să învingi mânia. Predă-I-o Lui. El a învins-o deja.
Vrei să primești direct în e-mailul tău viitoarele newslettere?