Este voia lui Dumnezeu ca toți bolnavii să fie vindecați?
În multe ocazii am întâlnit diferite nuanțe ale înțelegerii Scripturilor cu privire la “voia lui Dumnezeu”.
Voia lui Dumnezeu perfectă, țin sa spun de la începutul Newsletterului din aceasta săptămâna că o cunoaște doar Tatăl. Noi cunoaștem în parte, limitat!
De asemenea, așa cum te-am obișnuit spunându-ți: eu nu dețin adevărul complet. Eu împărtășesc cu tine ceea ce eu înțeleg pe parcursul călătoriei mele cu Iisus. Te invit să cauți tu, să citești și tu și să îl întrebi și tu pe Duhul Sfânt.
În următoarele rânduri îți prezint doi creștini, pe care i-am numit Carismaticul și Conservatorul.
Într-o întâlnire imaginară, aceștia au avut o dezbatere relaxată, bazată pe respect reciproc, despre voia lui Dumnezeu cu privire la vindecarea bolnavilor.
Așadar, să purcedem.
Personaje
Carismaticul – un credincios pasionat de promisiunile Cuvântului, cu o încredere profundă că lucrarea lui Hristos include și vindecarea fizică. El citește Scriptura ca pe o invitație la o viață plină de putere și restaurare. Crede în manifestarea Împărăției prin semne, minuni și miracole. Are o gândire inspirată de vindecările pe care Domnul Iisus le-a făcut, și a îmbrățișat teologia Împărăției care este necesar să o aducă pe pământ prin manifestarea darurilor spirituale.
Conservatorul – un teolog pasionat de hermeneutica riguroasă. El susține că Dumnezeu poate vindeca, dar nu garantează vindecarea în fiecare situație. Caută dovezi clare în contextul Noului Testament dar și al Vechiului. Este atent la pericolul de a trage concluzii doctrinare din versete scoase din context. Se încrede în suveranitatea divină și în scopurile mai adânci ale lui Dumnezeu.
Este voia lui Dumnezeu ca toți bolnavii să fie vindecați
1.
Vindecarea – promisiune garantată
Carismaticul:
Vindecarea este voia lui Dumnezeu. Isaia 53:4–5 spune că El a luat suferințele noastre și prin rănile Lui suntem vindecați. Psalmul 103 declară că El „vindecă toate bolile tale”. Proverbe 4:22 zice că Cuvântul Său este sănătate pentru întreg trupul. În Filipeni 1:6, Dumnezeu promite că va duce la bun sfârșit lucrarea începută în noi – inclusiv vindecarea fizică.
Conservatorul:
Contextul este totul. În 1 Petru 2:24, Isaia 53 este interpretat clar ca vorbind despre păcat, nu despre boală. Psalmul 103 este poetic, nu contractual. Dacă „vindecă toate bolile” ar fi literal, niciun credincios n-ar mai muri de boală. Filipeni 1:6 se referă la lucrarea de sfințire, nu la sănătatea trupului.
2.
Pavel, Timotei și Trofim?
Conservatorul:
Pavel a avut un „țepuș în trup”. Timotei era des bolnav. Trofim a fost lăsat bolnav. Dacă Dumnezeu vrea să vindece mereu, de ce acești oameni apropiați de El nu au fost vindecați?
Carismaticul:
Pavel nu specifică natura țepușului – poate fi persecuție, nu boală. Termenul „țepuș” apare în Vechiul Testament pentru dușmani, nu boli. Timotei – nu ni se spune dacă s-a făcut rugăciune. Trofim – nu avem suficiente detalii. Aceste exemple nu infirmă voia lui Dumnezeu; ele doar arată că poate vindecarea nu a fost accesată.
3.
Sozo și soteria
Carismaticul:
Termenii grecești „sozo” și „soteria” implică vindecare, eliberare, restaurare totală. În Marcu 5:34, femeia cu scurgere de sânge este vindecată – și acolo este folosit „sozo”.
Conservatorul:
Corect – „sozo” poate însemna vindecare. Dar nu înseamnă mereu asta. În epistole, „sozo” și „soteria” se referă aproape exclusiv la mântuire spirituală. Doar contextul determină sensul. Așadar, vindecarea poate fi inclusă, dar nu este automatizată.
4.
Vindecarea – garantată, dar neaccesată
Carismaticul:
Da. Vindecarea este ca o moștenire. E acolo, dar trebuie accesată prin credință, rugăciune și Cuvânt. Ne rugăm, credem și umblăm în ceea ce Dumnezeu a promis.
Conservatorul:
Problema e că asta pune responsabilitatea pe bolnav. Dacă nu e vindecat, înseamnă că n-a avut destulă credință? Asta înseamnă o povară pe umerii omului. Harul nu funcționează așa. Pavel, Timotei, Trofim au fost oameni plini de Duhul, dar nu au fost vindecați. Ce nu au făcut ei de ajuns?
5.
Ștefan, Betesda
Conservatorul:
Dacă Dumnezeu vrea să vindece mereu, de ce nu l-a salvat fizic pe Ștefan? Petru a fost scăpat miraculos, dar Ștefan a fost ucis. Isus a vindecat doar un om la Betesda – deși acolo era o mulțime.
Carismaticul:
Ștefan a fost ucis de oameni care au liber arbitru. Dumnezeu nu e autorul morții lui. Faptul că nu toți au fost vindecați nu anulează voia lui Dumnezeu – doar arată că trăim într-o lume căzută, unde voia Lui nu se face întotdeauna perfect.
6.
Dumnezeu – autorul bolii?
Conservatorul:
„Dumnezeu face boala și tot El o vindecă”!
Carismaticul:
Nu, nu este corect să spunem că Dumnezeu „face boala” în sensul că El ar fi autorul direct al bolii. Biblia nu Îl prezintă ca sursa răului sau a bolii, ci dimpotrivă – ca Vindecătorul și Restauratorul. Iacov 1:13 spune că Dumnezeu nu ispitește pe nimeni. Geneza 1 afirmă că tot ce a creat Dumnezeu era foarte bun.
Dumnezeu nu creează boala, dar în suveranitatea Sa poate folosi suferința pentru a aduce pocăință sau trezire, dar nu o trimite activ ca să o ia înapoi.
Isaia 45:7 și Exod 15:26 sunt deseori citate greșit. În Isaia, „nenorocirea” înseamnă judecată națională (război, nu boală). În Exod, „bolile Egiptului” sunt consecințe ale neascultării, nu boli trimise de Dumnezeu în mod arbitrar.
Dumnezeu nu se contrazice – nu trimite ceva rău ca apoi să pară bun vindecându-ne.
În loc de concluzie:
Dumnezeu este Vindecătorul, Numele Său este Iehova-Rafa.
El nu doar că are puterea să vindece, ci și-a arătat inima și voia prin Iisus, care umbla din loc în loc făcând bine și vindecând pe toți cei apăsați de diavolul. Vindecarea nu este o iluzie sau o speranță vagă – este o manifestare reală a Împărăției lui Dumnezeu care a început să se arate în lume.
Totuși, trăim într-o lume căzută, marcată de separarea care s-a produs în Eden. Suferința nu a fost ideea lui Dumnezeu. Ea a intrat în lume ca urmare a deciziei omului de a se separa de părtășia cu Creatorul, ascultând de glasul șarpelui. Corupția, boala și durerea sunt roadele acelei neascultări, nu planul original al Tatălui.
În acest context, se întâmplă uneori să ne rugăm pentru vindecare și să nu vedem răspunsul imediat. Nu pentru că Dumnezeu n-ar auzi. Nu pentru că omul e întotdeauna responsabil. Ci pentru că trăim într-un timp de tranziție, Împărăția a început, dar nu s-a manifestat încă deplin.
Este la fel de greșit și periculos să credem că suferința face parte dintr-un plan ascuns al lui Dumnezeu la fel cum este la fel de dăunător să ne gândim că de fiecare când ne rugăm minunea se va întâmpla imediat. Abordez acest subiect în alt e-mail, pe care-l găsești în arhivă. Biblia nu afirmă că suferința este voia Lui, ci doar că El se poate folosi de ea, fără ca El să o fi dorit sau provocat. Astfel și noi la rândul nostru putem încuraja pe cei care trec prin diferite suferințe.
„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia și noi pe cei ce se află în vreun necaz.”
2 Corinteni 1:3–4:
Dumnezeu nu trimite boala ca mai apoi să o ia înapoi, ci, în dragostea și înțelepciunea Lui, intervine în mijlocul slăbiciunii omului ca să-l ridice, să-l atragă la El și să-l mântuiască.
Adevărul este că, uneori, nu cunoaștem motivul pentru care vindecarea nu se produce, chiar dacă ne rugăm cu credință. Dar asta nu ne oprește să ne rugăm mai departe, să credem și să avem încrede în bunătatea Tatălui. Credința noastră nu se sprijină pe rezultat, ci pe caracterul Lui, pe cine este El.
Ceea ce știm cu siguranță este că inima Tatălui este să ne aducă acasă, să fim mântuiți, restaurați și făcuți întregi. Vindecarea face parte din această lucrare, dar scopul suprem nu este o viață perfectă aici, ci viața veșnică împreună cu El. Această viață începe când îl cunoaștem pe Fiul ca astfel chipul Său sa fie complet în noi și Tatăl glorificat.
Așa cum a spus Iisus despre orbul din naștere: „N-a păcătuit nici el, nici părinții lui, ci s-a născut așa ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.” (Ioan 9:3)
Dumnezeu se proslăvește atunci când vindecă, și o face cu dragoste, nu cu porția.
Iar noi ca răspuns, decidem și continuăm să ne rugăm, să credem și, mai presus de toate, să iubim, fiindcă deseori, cea mai profundă vindecare și eliberare este întoarcerea inimii noastre la inima Tatălui.
Tu ce crezi, modelează Dumnezeu caracterul prin suferință? Urmărește acest video.
Modelează Dumnezeu caracterul prin suferință?
Vrei să primești direct în e-mailul tău viitoarele newslettere?