Nu poți avea o mărturie fără să ai un test
Nu poți avea o mărturie fără să ai un test
O perspectivă biblică asupra suferinței
Printre frazele des auzite în mediul creștin se numără și: „Nu poți avea o mărturie fără să ai un test.”
Ideea este că suferința este necesară pentru a avea o experiență autentică cu Dumnezeu și pentru a putea mărturisi despre credincioșia Lui.
De multe ori, această mentalitate duce la acceptarea suferinței ca o binecuvântare directă de la Dumnezeu, ca și cum El ar fi cel care ne trimite încercările pentru a ne întări sau a ne testa.
Dar este aceasta o perspectivă biblică sănătoasă?
Pentru a răspunde la această întrebare, ne vom uita în special la cartea lui Iov, analizând-o prin prisma harului lui Dumnezeu, precum și la învățăturile lui Iisus despre suferință și restaurare.
Iov – Test sau o revelație despre Dumnezeu?
Cartea lui Iov este adesea folosită pentru a justifica ideea că Dumnezeu permite sau chiar provoacă suferința pentru a ne învăța lecții spirituale.
Totuși, o analiză atentă a acestei cărți arată că Dumnezeu nu a fost sursa suferinței lui Iov.
Satan a fost cel care a venit înaintea lui Dumnezeu și a cerut permisiunea de a-l ataca pe Iov (Iov 1:6-12).
De aici putem observa câteva lucruri esențiale:
1. Dumnezeu nu l-a pus la încercare pe Iov – Nu Dumnezeu a fost inițiatorul suferinței, ci Satan.
2. Iov nu înțelegea de unde venea suferința sa – El a spus: „Domnul a dat și Domnul a luat” (Iov 1:21), dar aceasta nu era o declarație doctrinară corectă, ci doar percepția lui limitată. Mai târziu, Dumnezeu l-a corectat pe Iov și i-a arătat măreția și bunătatea Sa.
3. La final, Dumnezeu l-a restaurat pe Iov – După toate suferințele prin care a trecut, Dumnezeu i-a dat de două ori mai mult decât avusese inițial (Iov 42:10). Aceasta arată că planul lui Dumnezeu nu era ca Iov să rămână în suferință, ci să fie restaurat.
Așadar, dacă vedem cartea lui Iov prin lentila harului, înțelegem că Dumnezeu nu l-a testat pe Iov pentru a-l face să sufere. Mai degrabă având în vedere că această lume aparține celui rău, l-a restaurat pentru a-Și revela bunătatea și credincioșia.
Îți reamintesc că Iov aparținea deja lumii căzute stăpânite de Satan, deoarece, prin păcat, omenirea cedase autoritatea sa diavolului încă din grădina Edenului.
Dumnezeu i-a dat omului stăpânire peste pământ (Genesa 1:26), dar când Adam și Eva au păcătuit, această autoritate a fost transferată lui Satan, care astfel a obținut controlul asupra lumii, inclusiv asupra vieții lui Iov.
Iisus a venit să recâștige această stăpânire prin moartea și învierea Sa, oferindu-ne nouă, celor ce credem în El, autoritate spirituală asupra întunericului.
Chiar dacă trupurile noastre sunt încă supuse acestei lumi căzute, din punct de vedere spiritual suntem deja așezați împreună cu Hristos în locurile cerești (Efeseni 2:6), iar prin credință avem acces la această realitate a împărăției lui Dumnezeu.
Suferința și testele nu vin de la Iisus.
Când ne uităm la viața și lucrarea lui Iisus, vedem că El nu a spus niciodată oamenilor bolnavi: „Tatăl v-a trimis această suferință pentru a vă testa credința.”
Dimpotrivă, Iisus a venit să vindece bolnavii, să ridice poverile și să elibereze pe cei asupriți.
El a spus:
„Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia și orbilor căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsați.”
(Luca 4:18)
Dacă suferința ar fi fost un test trimis de Dumnezeu, de ce Iisus a petrecut atât de mult timp vindecând bolile oamenilor?
Răspunsul este acesta: pentru că suferința nu este nici darul și nici voia lui Dumnezeu.
Voia și cadoul Său sunt: restaurarea, vindecarea și oferirea harului Său celor în nevoie. Și noi toți avem nevoie de harul Său.
De ce totuși există suferință?
Dacă suferința nu este un test direct de la Dumnezeu, și dacă nu El o trimite și nici nu o permite atunci de ce se întâmplă?
Iată câteva cauze:
1. Trăim într-o lume căzută – Păcatul a afectat creația, ceea ce înseamnă că boala, moartea și dificultățile fac parte din viața pe acest pământ.
2. Alegerile noastre sau ale altora – Uneori, suferim din cauza propriilor decizii greșite sau a alegerilor celor din jurul nostru.
3. Atacuri spirituale – Ca în cazul lui Iov, există momente când diavolul încearcă să ne descurajeze sau să ne distragă credința.
4. Consecințele naturale ale vieții – Nu toate lucrurile rele au o cauză spirituală. Un accident, o boală sau o pierdere pot fi simple realități ale lumii căzute în care trăim.
Unde este Dumnezeu în mijlocul suferinței?
El nu stă deoparte, ci ne este alături.
Ne dă har, putere și speranță.
Nu ne „testează” pentru a vedea dacă suntem suficient de tari, ci ne întărește prin prezența Lui.
Nu testele îți dau o mărturie, ci harul lui Dumnezeu.
Mulți cred că trebuie să treacă prin încercări pentru a avea o mărturie puternică.
Dar mărturia noastră nu este despre cât am suferit sau suferim, ci despre cât de mare este harul lui Dumnezeu.
Pavel spune:
„Dar, prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Și harul Lui față de mine n-a fost zadarnic.”
(1 Corinteni 15:10)
Nu suferințele noastre ne definesc, ci harul lui Dumnezeu.
Mărturia noastră nu trebuie să fie centrată pe cât de greu ne-a fost, sau ne este, ci pe cât de bun este Dumnezeu.
Un ultim gând:
Nu suferința ne redă identitatea, ci Harul.
În lumina harului, nu trebuie să acceptăm suferința ca un „test” trimis de Dumnezeu pentru a ne verifica credința. Ci trebuie să luptăm împotriva ei, prin și în credință.
Dacă nu facem asta, vom ceda sub mentalitatea că aceasta este voia lui Dumnezeu si ne vom resemna.
Nimic nu este mai înfrânt decât un soldat resemnat cu soarta sa.
Însă tu nu ești înfrânt.
Tu ești mai mult decât victorios prin Acela care te-a iubit si s-a dat pe Sine pentru tine.
Este adevărat că viața va aduce provocări, dar Dumnezeu nu este sursa problemelor noastre – El este soluția.
Iisus nu a venit să ne trimită încercări, ci să ne dea viață din belșug (Ioan 10:10).
Dacă treci printr-o perioadă dificilă, nu căuta „lecția” pe care Dumnezeu vrea să o înveți prin suferință, ci caută prezența Lui, harul Lui și puterea Lui de a te ridica.
Nu ai nevoie de un test ca să ai o mărturie – ai nevoie doar de Iisus, fiindcă “despărțiți de El nu putem face nimic”. (Ioan 15:5:)
Rămâi încurajat!
Dumnezeu nu te pune la încercare ca să vadă cât reziști, ci este alături de tine ca să te ridice.
Harul Lui este de ajuns pentru tine!
Vrei să primești direct în e-mailul tău viitoarele newslettere?