În contextul culturii moderne crestine cand se vorbeste despre favoarea lui Dumnezeu multi spun ca nu-s vrednici, iar cand se vorbeste despre judecata lui Dumnezeu intotdeauna aceștia se gandesc la altii. In cazul de fata la un text destul de ambiguu in relatare, nu voi susține afirmațiile mele ca un adevar suprem, insa personal cred ca merita sa ne luam un moment si sa ne uităm la cazul Ananiei si Safirei, ce aparent nu isi are locul in Noul Legamant si totodata in mainile unui predicator al efortului propriu ar putea fi dezastruos deoarece poate aduce negativismul calatoriei firesti in afara dimensiunii Scripturii. Am putea continua cu o ipoteza spunand ca a fost dorinta lui Dumnezeu sa dea un exemplu cum ca hotii si ipocritii nu isi au loc in biserica lui Cristos, daca ar fi asa atunci Dumnezeu a esuat lamentabil, pentru ca astazi inca ii mai vedem pe acestia in biserici printre noi.

O alta ipoteza ar fi ca s-a vrut sa se faca o asemanare intre Acan si Ananias.

Insa ceea ce putem intelege sigur, este ca nu a fost dorinta lui Dumnezeu sa-i omoare, deci evident nu a fost Dumnezeu Cel care i-a omorat nefiind nici un verset in capitolul 5 care sa indice acest lucru.

Stim ca ispititorul face ca oamenii sa cada in capcanele lui , el fiind autorul minciunii de la inceput.

Anania a avut liberul arbitru sa colaboreze (sau nu)cu Duhul Sfant, supanandu-se dorintei Acestuia si primind sacrificiul Crucii.

Ei puteau face ce doreau cu terenul inclusiv cu banii, insa vrand sa para ca sunt darnici cad mai adanc in capcanā si devin ipocriti, mintind, minciuna fiind un pacat, pacatul eventual despartind duhul de trup, omorandu-l.

Una dintre explicatiile cele mai plauzibile ar fi ca ei au murit dintr-o cauza naturala: frica!

Insa pasajul spune ca toti ceilalti ramasi in viata au fost cuprinsi de frica dupa acest eveniment, si nu cele doua victime ale celui rau.

Caracterul lui Dumnezeu se reveleaza in Cristos,si putem presupune cu usurinta faptul ca daca Dumnezeu i-a omorat pe cei doi ,în acest caz caracterul lui Dumnezeu reiese ca fiind al unui criminal,ori Dumnezeu este dragoste,El nu poate fi duplicitar,și in mod curios,natura lui Dumnezeu reflectata in Cristos,atata timp cat a fost pe pamant este contrara unor idei ce sunt expuse de catre crestini cum ca El ar fi omorat pe Anania si Safira.

El a vindecat,iertat si iubit,pe toti cei ce nu o meritau,inclusiv pe colectorii de impozite si ipocriti.

De fapt Cristos a spus despre altcineva că ar fi hoțul care vine să fure,să distrugă și să nimicească si atunci cand ne supunem lui pacatuind vine si ne fura nu doar micul dejun ci și prânzul împreună cu cina.

Exista o alta opțiune (și ultima în acest articol) care are și o logică hermeneutică: hermeneutica cruciformă(citind Scripturile prin lucrarea terminată de la Cruce),aceasta constă in faptul că Anania si Safira au ales la fel ca și Adam și Eva de a face un lucru ce știau că este interzis,astfel,ei chiar fiind sub protecția Harului s-au decis sa iasă mergând in incapațânarea lor si având parte de fructul a ceea ce au plantat.
‭“Nu ştiţi oare că dacă vă oferiţi ca robi cuiva ca să îi fiţi supuşi, sunteţi robii aceluia căruia v-aţi supus: ori ai păcatului, spre moarte, ori ai ascultării, spre îndreptăţire?” ‭‭Romani‬ ‭6:16‬ ‭BINT 2009‬‬

Adam și Eva cât timp au stat sub protecția dragostei Tatălui lucrurile au mers bine,ba chiar toate lucrurile au fost foarte bune (după ce a facut femeia apare aceasta confirmare),în momentul în care au decis că modalitatea lor este mai bună au dat chix,astfel ajungând in faliment,noroi și moarte,iar acesta nu a fost planul și gândul lui Dumnezeu pentru ei.
Desigur că am putea continua aceasta linie a presupunerilor dar Evanghelia este vestea buna,si in vestea buna nu este veste rea(nu ma opresc in a spune asta 😊) iar tu și cu mine invățăm să ne odihnim in această stare de har pe care Isus a castigat-o pentru noi,curatindu-ne de mâlul fricii, efortului propriu,si arătându-ne dorința Tatălui de a devenii tot ceea ce El a dorit sa devenim in Fiul Său.