Așteptările lungi nasc binecuvântări mari – partea a doua
Când așteptarea nu e un blestem, ci o invitație
Așteptările lungi nasc binecuvântări mari
Am primit răspunsuri la newsletterul anterior despre același subiect.
Unele mi-au mulțumit. Altele nu au zis nimic, au fost doar citite.
Unul mi-a frânt inima.
Nu pentru că era critic.
Ci pentru că era sincer.
Era dureros de sincer.
A venit de la cineva care suferă. Și care mi-a spus, printre alte rânduri:
„Luc, nu m-ai ridicat. M-ai făcut să mă simt și mai jos. Ca și cum nu cred suficient. Ca și cum nu aplic bine. Ca și cum e vina mea că încă doare.”
Adevărul? A avut dreptate.
Newsletterul inițial care a declanșat acest răspuns a fost scris la rândul său dintr-o durere uitată.
Dar uneori, când ai biruit, poți uita să întinzi mâna înainte de a arăta direcția. Poți rosti un adevăr biblic… fără să te oprești să îmbrățișezi inima care îl aude.
Azi, nu vin să-ți predic, nu vin să îți spun o încurajare sau un devoțional.
Vin să-ți povestesc.
_________
Au fost ani în care am așteptat. Și am tăcut. Dar nu pentru că aveam răbdare, ci pentru că nu mai știam ce să mai spun.
M-am rugat cu toate cuvintele… și apoi am rămas fără.
Mi s-au “tocit” genunchii. Mi s-au uscat lacrimile. Și-ntr-o zi, am început să cred că poate Dumnezeu mă ocolește.
Așteptarea nu mai părea ceva spiritual.
Părea inutilă. Greșită. O simțeam ca o pedeapsă.
Mi se părea că am făcut tot ce trebuia: am crezut, m-an rugat, am ținut post, am fost în ascultare, am participat la slujbe, am oferit oamenilor în nevoie ajutorul. Însă al meu tot nu venea.
Uitasem ce mai așteptam. Răspunsul? Binecuvântarea? Schimbarea? Așteptam ceva. Orice.
Și tocmai acolo, în locul acela gol, secetos și tăcut, am auzit ceva ce nu venea de la mine:
„Nu ești în afara voii Mele. Ești în mijlocul ei!”
In acel sezon am înțeles că așteptarea nu e o pedeapsă. E locul în care uneori se naște speranța.
Acel pasaj ce spune “Liniștiți-vă și cunoașteți că eu sunt Dumnezeu…” (Psalmul 46:10) mi-a sunat în minte precum o încurajare.
Pentru prima dată după multă vreme, am înțeles altfel tăcerea lui Dumnezeu.
Nu ca respingere. Ci ca un loc în care se naște ceva. Ceva nou. Ceva ce nu am mai trăit.
Am înțeles că așteptarea dezbracă de așteptările greșite.
De imaginea despre cum ar trebui să lucreze Dumnezeu.
Face să renunți la control. La mecanisme. La formule.
M-a făcut să rămân doar eu. Cu El! În liniște.
În acel loc am înțeles că nu așteptam o soluție. Ci o Persoană.
Acolo am descoperit că binecuvântarea pe care o cerem deseori e deja prezentă, dar o căutăm în forma greșită.
Că Dumnezeu nu e dator cu explicații, dar nici nu stă departe cu nepăsare.
Ci stă aproape. În tăcere. Lângă noi.
Lucrează în noi. Nu doar pentru noi.
Poate că și tu ești acolo.
Într-un loc între promisiune și împlinire. Între rugăciune și răspuns.
Poate că simți că nu mai ai nimic de dat. Și că Dumnezeu întârzie sa mai ajungă să îl învie pe “Lazăr” al tau.
Aș vrea să-ți spun, cu toată inima: nu e vina ta, nu ești responsabil.
Nu pentru că te doare. Nu pentru că încă aștepți.
Nimeni nu „trebuie să creadă perfect” ca să-L miște pe Dumnezeu.
Adevărul e că El S-a mișcat deja.
Crucea nu e doar o istorie pe paginile Scripturilor. E dovada că El a coborât în mijlocul durerii, și a zis:
„Știu cum e. Nu fugi de Mine. Sunt deja aici.”
Poate azi nu ai nevoie de o nouă revelație, de o nouă înțelegere, de o predică nouă, de o predică mai bună, de o altă conferință, de un alt curs biblic, de un nivel nou, de un nou canal de YouTube pe care să îl urmărești
Poate tot ce ai nevoie este să știi că așteptarea ta nu e inutilă.
Că El nu te-a uitat. Că nu ești vinovat(ă) pentru durerea ta.
Și că El este cu tine. Acum. Aici. În timp ce citești aceste rânduri.
Și nu, nu pretind că știu prin ce treci.
Și nu, nu îți cer să te ridici. Acesta nu este locul meu.
Ci doar să nu renunți.
Să continui să speri.
Să crezi încă puțin, și azi.
Atât cât poți.
Și dacă nu mai poți deloc…
El crede pentru tine.
Căci El nu se leapădă de cel neputincios. Nici nu disprețuiește inima frântă sau un spirit mâhnit.
Vrei să primești direct în e-mailul tău viitoarele newslettere?
