Cum citești în Scriptură?
-partea a doua-
Pentru mulți dintre credincioși și gândul că „trebuie” să citească le produce teamă. Dacă nu termină de citit capitolul, dacă îi trăznește Dumnezeu că fiind prea-păcatoși, pun mâna pe ceva atât de sfânt….
În timp ce unii sunt prea-sfinți, alții se (des)consideră ca fiind prea-pacătoși.
Cum spuneam în articolul anterior cu privire la interpretarea Scripturii, sunt câteva „reguli”. Nu doresc a le menționa pe toate, te-ai plictisii, însă aduc vorba doar de două:
- ce spune textul citit cu privire la lucrarea terminată de Cristos la Cruce;
- ce spune autorul și cui.
Dacă ești ca mine și te-ai perindat prin multe adunări, probabil că ai observat și tu în multe predici faptul că mesajul Crucii este de importanță secundară.
Moartea și Învierea Domnului Iisus fiind cel mai important eveniment din istoria umanității, si totuși de către mulți credincioși este pus pe plan secund. Înainte de Cruce guverna Legământul Vechi dintre Dumnezeu și om, unde dacă omul încălca ”contractul” era pasibil de pușcărie trebuind a plăti totul, asta dacă nu se împăca pe drum cu pârâșul său (Matei 5:25,26). Mare parte din Vechiul Testament este scris pentru evrei cu direcție către ei, evident avem multe de învățat din el, însă identitatea noastră nu stă în istoria unui popor. Dacă ar fi să învățăm ceva practic din Vechiul, atunci m-aș limita doar la un lucru: cât de bun este Dumnezeu salvându-ne de la mai mult de 600 de decrete imposibil de ținut, determinându-ne a onora Legea și a o respecta până în punctul în care realizăm că este imposibil de ținut.
Vechiul versus Noul.
“Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altminteri, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă, și burdufurile se prăpădesc;”
Luca 5:37
Multe predici ce le-am auzit au denaturat mesajul principal al acestui pasaj: HARUL!
Înainte de Cruce, sub Vechiul Legământ, Legea guverna!
Sub Lege trebuia să faci pentru a fi, sub Noul Legământ faci pentru că ești!
Dumnezeu te-a înfiat, acum nu mai ai acea natură veche, ea a fost ingropată! În tine este însăși viața și învierea Tatălui: Iisus Cristos. (Romani 6:3; 2Corinteni 5:17-21)
Înainte de Cruce, păcatul lui Adam a osândit întreaga omenire, acum Dumnezeu a împăcat lumea cu Sine și nu mai este nici o condamnare pentru cei ce sunt în Cristos! (2 Corinteni 5:19; Romani 8:1)
Înainte de Cruce eram condamnați de acțiunile noastre pacătoase, nici chiar sacrificiul animalelor nu putea înlătura o conștiință vinovată. Acum din pricina sângelui Mielului lui Dumnezeu vărsat la Cruce, conștiința noastră este curată (Evrei 10:22) El neaducându-și aminte de păcatele noastre (Evrei 8:12).
Două Legăminte diferite.
Dacă în Legământul cel Vechi, Dumnezeu avea un “contract” cu oamenii, acesta fiind între Dumnezeu și om, în Noul Legământ “contractul” este între Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul.
În Legământul Vechi, mielul era adus la Templu, preotul își punea o mână pe capul mielului și cealaltă pe capul persoanei. Inocența mielului venea asupra persoanei iar vinovăția omului cădea peste animal. Omul pleca acasă fericit, iar mielul urma a fi sacrificat.
În Noul Legământ, Ioan Botezătorul declară cine este Mielul: Iisus Cristos (Ioan 1:29). Astfel, al doilea Legământ anulează pe cel dintăi așezând pe om în acest “contract” fără a avea nici un merit (Evrei 9:11-15).
Cunoaște audiența.
Una dintre marile erori la care sunt supuși majoritatea credincioșilor este aceea de a își însuși versete din Biblie fără a lua în considerare cui i s-au spus acele versete. Nu am să fac in acest articol un curs bazic de hermeneutică, dar una dintre normele importante citirii în Scriptură este să intrebi cui spune autorul ceea ce spune.
Imaginează-ți că mergând la farmacie cu rețeta primită de la medic ceri la ghișeu toate medicamentele de pe raft! Nu! Ceea ce vei face va fi să inmânezi rețeta farmacistului, iar el va respecta indicațiile a ceea ce scrie în rețetă oferindu-ți tratamentul prescris de doctor. În același mod, Scriptura iți înmânează tot ce ai nevoie pentru a îți cunoaște identitatea, a-ți însuși promisiunile lui Dumnezeu și a te încuraja a umbla în noua ta natură. Nu tot ce scrie în Biblie îți este destinat ție. Permite-mi să ți-o zic pe șleau: tu nu ești centrul universului Scripturii, Iisus este! Dacă citești în Biblie pentru a găsii vinovați sau a te învinovății pe tine însuți, atunci vei falimenta în a cunoaște ”centrul” ei, pe Cristos.
Dacă recunoști Biblia ca autoritate în viața ta, atunci caută să-L găsești pe Cristos în mesajul Scripturii, pentru că nu tot ce este scris în ea este Vestea Bună. Autorii acesteia au fost inspirați de Duhul Sfânt vorbind în funcție de cultura și nevoile oamenilor din timpul lor. Vestea Bună este că Dumnezeu este mulțumit sută la sută cu sacrificiul Mielului Sfânt în care tu te odihnești. Căutând să aplici versetele ce îți stau în față fără a trece cu ele pe la Cruce nu vei face altceva decât sa le transformi în ”slove ucigătoare” eliminînd ”viața duhului” ce aduce suflet Scripturii.
Filtrul Crucii sau Regula Cruciformei.
Apropiindu-mă de incheierea acestui articol am introdus mai sus intenționat un termen ce se presupune a fi împrumutat din Ortodoxie. Acesta însemnând a citi Scripturile prin lucrarea terminată la Cruce. Când citim în afara contextului Crucii, eliminând lucrarea satisfăcătoare a Mielului Divin vom sfârși a devenii proprii noștri eroi în a ne obține, menține și termina lucrarea de salvare. Citind în contextul Scriptural al lucrării terminate la Cruce vom înțelege toate acele frumoase încurajări pe care Pavel, Iacov, Iuda și Petru le spune și celor ce încă nu sunt credincioși de nevoia unui Salvator îndemnându-i a umbla în Promisiunea Tatălui. Contextul lucrării terminate la Cruce spunându-ne deasemeni că fiind credincioși în loc de a ne teme de condamnarea Legii ne putem bucura de faptul că suntem neprihănirea lui Dumnezeu în Cristos Iisus.