Este permis divorțul între creștini?
(pocăiții se pot recăsători?)
Te-ai întrebat și tu dacă este permis divorțul între creștini?
Sau, te întrebi dacă e admisă sau permisă recăsătoria la pocăiți?
Mai jos am dezbătut acest subiect despre divorțul între creștini prin lentila harului, a Noului Legământ.
Recăsătoria și harul lui Dumnezeu – între legalism și restaurare.
Mi-a spus cineva odată: „Mă simt ca o cămașă ruptă. Parcă nu mai pot fi purtată de nimeni. Nici chiar de Dumnezeu.”
Și am simțit cât de multă durere se poate ascunde într-o frază. Un om care a iubit, care a făcut legământ, care a crezut, și care acum simte că a fost aruncat, uitat, poate chiar lepădat de Dumnezeu.
Dacă ai trecut printr-un divorț și simți că nu mai ai loc la masa harului, îți spun astăzi că tu nu ești o cămașă ruptă. Poate viața te-a sfâșiat, poate greșelile tale sau ale altora au tăiat în carne vie. Dar Dumnezeu nu te vede ca pe un lucru de aruncat. El nu uită ce a pus în tine. El nu dă cu zarul. Dragostea Lui nu se termină când se termină căsniciile noastre. Și harul Lui nu este prezent doar pentru cei care „au făcut totul bine”, ci și pentru toți cei care au ajuns la capătul puterilor.
Din pricina împietririi inimii voastre.
Când Isus a vorbit despre divorț, a rostit o frază greu de trecut cu vederea: „
Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsați nevestele, dar de la început n-a fost așa. (Matei 19;8)
Nu a spus: „din pricina păcatelor grave”, ci „din pricina împietririi”.
Era vorba de oameni care nu erau capabili să iubească, care nu mai iubeau. Care nu mai aveau răbdare. Care căutau nod în papură. Astfel ajungem să întrebăm “Este permis divorțul între creștini?”
În cultura evreiască, bărbatul putea scrie o carte de despărțire pentru motive mărunte, doar pentru că voia „altceva”.* (citește nota de subsol)
Nu pentru că trăia într-o relație de coșmar. Isus nu aproba acest lucru și nici acum. Nu încurajează.
Dar observă că spune că divorțul nu este expresia voii lui Dumnezeu. Acesta este expresia rănilor adânci dintre doi oameni. A unei iubiri care s-a stins. A unei relații care s-a rupt.
Pavel, când scrie despre căsătorie și divorț în 1 Corinteni 7, nu vine cu interdicții dure, ci cu sfaturi duhovnicești. Nu creează o teologie a fricii, ci o invitație la înțelepciune. Spune: „Ești legat de o nevastă? Nu căuta să fii dezlegat. Nu ești legat de o nevastă? Nu căuta nevastă. Însă dacă te însori, nu păcătuiești.”
E greu să fii mai clar.
Pavel nu promovează instabilitatea, dar nici nu condamnă recăsătoria. Ci el recunoaște că uneori, viața e complicată. Și harul nu dispare când apar complicațiile.
Divorțul nu înseamnă descalificare.
Mulți dintre noi am trăit în comunități în care divorțul între creștini înseamnă descalificare, iar recăsătoria e considerată un păcat permanent.
Aceasta este durerea legalismului: el exclude. Nu înțelege procesul. Nu vede inima. Legea arătă cu degetul. Harul vine îți intinde mâinile.
Extremele legalismului.
Legalismul creează două extreme care ridică întrebarea: Este permis divorțul între creștini?
Prima este aceea care condamnă divorțul între creștini în orice situație, de parcă el ar fi întotdeauna alegerea celui mai slab, celui mai păcătos. Nu se văd abuzurile, trădările, disperarea, durerea. Totul e simplificat, pus într-o frază: „Dumnezeu urăște divorțul.”
Și da, îl urăște. Dar nu pe cel divorțat. El nu condamnă omul. El vindecă rana care i-a distrus căsnicia.
A doua extremă este aceea care condamnă recăsătoria.
Oamenii care își refac viața sunt considerați „cetățeni de mâna a doua” în Împărăție. E ca și cum harul ar fi anulat pentru ei. Ca și cum sângele lui Isus ar acoperi orice, dar nu și un nou legământ conjugal. Aceasta nu este Evanghelia.
Asta e o distorsionare religioasă a harului.
Isus a murit pentru toți păcătoșii. Nu există păcat imposibil de iertat, decât cel de a refuza harul.
Și dacă Isus a întins mâna spre tâlhari, spre desfrânate, spre trădători, o va întinde și spre cei care au trecut printr-un divorț. El nu clasifică dragostea Lui pe baza stării tale civile.
În acest podcast poți asculta mai multe informații despre aceste doua extreme:
Harul nu anulează sfințenia căsătoriei.
Căsnicia e un dar sacru. Dar harul restaurează pe cel căzut. Dacă un drogat, un adulter, un hoț este iertat și primit în comunitate, de ce n-ar fi și cel divorțat?
Dacă Pavel, un criminal, a fost transformat într-un apostol al harului, de ce nu ar putea fi restaurat cineva care a eșuat într-un legământ matrimonial?
Divorțul nu este o glumă. E o rană adâncă. Dar nu este o închisoare pe viață. Nu este o condamnare eternă. Nu este finalul planului lui Dumnezeu pentru tine. Dacă ai divorțat, nu înseamnă că ești „terminat”. Înseamnă că ești rănit. Și harul nu vine să te judece, ci să te vindece. El nu cere explicații. Îți întinde mâna. Îți unge rănile. Îți pregătește loc la masă. Îți ofeă o manta. Îți pune un inel în deget. Te îmbrășișează. Te acceptă si restaurează pentru a trăi diferit.
Recăsătoria, trăită în Hristos, nu este o scurtătură spre fericire. Nu e o fugă de responsabilitate. Este o chemare matură. Este un drum nou, cu asumare, cu smerenie, cu lecții învățate, cu dureri profude, cu răni în curs de vindecare.
Harul nu justifică superficialitatea, dar nici nu blochează o nouă viață.
Nu e o a doua șansă pentru „cei buni”. E o nouă viață pentru cei răscumpărați. E o invitație la maturitate, nu un certificat de merite spirituale pentru categoria eșuaților.
Divorțul nu este finalul.
Dragostea lui Dumnezeu nu se termină când se termină relația ta. Și dacă biserica te-a făcut să crezi că harul nu mai e pentru tine, lasă-mă să-ți spun clar: Dumnezeu nu te-a părăsit. Nu te-a abandonat. Nu te-a retrogradat. Nu te-a șters din Cartea vieții.
Dacă ai trecut printr-un divorț, nu ești exclus. Iar dacă te-ai recăsătorit, nu trăi în rușine.
Trăiește cu responsabilitate. Onorează noul legământ. Caută să-l trăiești în Hristos. Nu perfect, dar autentic și sănătos.
Sunt mulți în jurul nostru care se luptă cu aceeași rușine tăcută.
Aceștia nu au nevoie de o predică despre cât au greșit.
Au nevoie de o voce care să le spună:
„Nu ești o cămașă ruptă. Ești o fiică. Ești un fiu. Și Dumnezeu nu se rușinează cu tine.”
Dragostea Lui nu se schimbă după starea civilă de pe buletin. Dragostea Lui e crucificată, înviată și veșnică. Harul Lui nu te părăsește. Harul te așteaptă. Te invită.
Și locul tău la masa Lui încă e acolo. Pregătit. Cu dragoste. Cu speranță. Cu iertare. Iar Hristos te așteaptă cu brațele deschise.
Citește și Ce înseamnă să fi căsătorit în Domnul AICI
1. Ce spune Legea lui Moise
În Deuteronom 24:1, apare prima mențiune despre „cartea de despărțire” (în ebraică sefer keritut):
„Dacă un bărbat își ia o femeie și se căsătorește cu ea, și se întâmplă ca ea să nu mai găsească trecere înaintea lui, pentru că a găsit în ea ceva rușinos, să-i scrie o carte de despărțire, să i-o dea în mână și s-o lase să iasă din casa lui.”
Observă expresia ambiguă: „ceva rușinos” (‘erwat dabar).
2. Interpretările rabinilor
În perioada intertestamentară și în timpul lui Isus, rabinii aveau două școli de gândire:
Școala lui Șammai (mai strictă): Spunea că „ceva rușinos” se referă doar la necurăție morală sau adulter.
Școala lui Hillel (mai permisivă): Interpreta expresia foarte larg, spunând că bărbatul putea da carte de despărțire „pentru orice motiv” – chiar dacă soția ardea mâncarea, nu mai era atrăgătoare sau pur și simplu „voia altceva”.
Surse:
steinsaltz.org,
thetorah.com
Ți-a plăcut acest articol? Abonează-te la newsletter și vei primi conținut similar, direct în e-mail.
Pace și binecuvântare!
Vă mulțumesc pentru acest articol binevenit.
Da, am trecut printr-un divorț. Am fost căsătorită -in biserica ortodoxă – dar după ani de căsătorie am fost nevoită să divorțez în urma agresiunilor unui soț alcoolic. (din păcate pentru el și azi e la fel- mă rog ca Domnul să aibă milă de sufletul lui și să-l mântuiască).
După 8ani de la divorț, am cunoscut un bărbat din biserică evanghelică (baptista) și ne-am căsătorit – la starea civilă.
M-am botezat și eu și împreună slujim in biserica baptistă unde aparținem.
Durerea mea a fost că pastorul nostru a spus că nu ne poate oficia o căsătorie (slujba căsătoriei) cum se face de obicei la cei care se căsătoresc prima dată ci doar a făcut o rugăciune de binecuvântare împreună cu biserica.
Întrebarea mea pentru dumneavoastră (și pentru mine- in inima mea) este daca noi suntem “căsătoriți in Domnul”(dacă e validă sau nu înaintea Domnului) ?
Vă mulțumesc!
Alese binecuvântări și mult har în continuare în tot ceea ce faceți!
“Recăsătoria, trăită în Hristos, nu este o scurtătură spre fericire. Nu e o fugă de responsabilitate. Este o chemare matură. Este un drum nou, cu asumare, cu smerenie, cu lecții învățate, cu dureri profude, cu răni în curs de vindecare.
Harul nu justifică superficialitatea, dar nici nu blochează o nouă viață.
Nu e o a doua șansă pentru „cei buni”. E o nouă viață pentru cei răscumpărați. E o invitație la maturitate, nu un certificat de merite spirituale pentru categoria eșuaților.”
Cred ca cea mai aprinsa dorința a unei domnișoare sau doamne este să fie mireasă… eu ca și om nu am dreptul sa răpesc aceasta bogație pe care Dumnezeu a oferit-o gratis în Hristos, oricât de pastor aș fi…
În Scriptură, nu găsim o poruncă explicită care să interzică o recăsătorie atunci când inima este restaurată în Hristos și decizia este luată cu maturitate, nu cu ușurință. Dimpotrivă, găsim în Noul Legământ un Isus care ridică femeia prinsă în adulter și spune: „Nici Eu nu te condamn… Du-te și să nu mai păcătuiești.” (Ioan 8:11)
Recăsătoria voastră nu este un păcat, ci o poveste a harului. Nu este o încercare de a vă face „fericiți cu orice preț”, ci o alegere de a trăi responsabil, de a sluji, de a construi împreună, în lumină, nu în rușine, nu în ascuns.
A fi „căsătoriți în Domnul” nu înseamnă a avea o slujbă religioasă, ci a avea o viață în Hristos. Căsătoria voastră este validă înaintea lui Dumnezeu fiindcă este trăită în lumină, în dragoste, în respect, în responsabilitate, nu în ascuns, nu în neascultare, nu în desfrâu. Nu slujba oficială a făcut-o validă, ci Duhul Sfânt care v-a adus împreună cu inimi noi, transformate.
Cuvintele pastorului vostru pot fi dureroase, dar nu sunt ultima instanță. Dumnezeu cunoaște întreaga poveste, inclusiv lacrimile voastre, pocăința sinceră, pașii grei, întoarcerile, renunțările, procesul de vindecare. Și El este un Dumnezeu al restaurării.
Mai citește odată biblia ca numai prostii ai scris aici
Biblia spune clar ca nu este acceptat nici divorțul nici recăsătorirea .
Mulțumesc pentru comentariu.
Biblia, într-adevăr, arată foarte clar că planul lui Dumnezeu nu a fost niciodată divorțul: „Ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei 19:6). Isus confirmă că divorțul a fost îngăduit doar din pricina împietririi inimii, dar „de la început n-a fost așa” (Matei 19:8).
Mesajul Noului Legământ nu este că divorțul sau recăsătoria sunt „opțiuni ușoare”, ci că harul lui Dumnezeu restaurează și pe cei care au trecut prin astfel de experiențe dureroase. Dumnezeu urăște divorțul, dar nu urăște pe cel divorțat.
Foarte frumos explicat. Diabolic de bine. Așa, explicați vă rog și cu cât timp înainte are voie să fie duplicitar, să întrețină relatii intime și cu soția și cu curva/curvarul?
Apoi vă rog să explicați, de ce Dumnezeu folosește: curvia/preacurvia ca păcat la nivel de trup, duh dar și la nivel spiritual, catalogând-o ca “urâciune” din care nu au scăpat nepedepsiți cei care au practicat-o.
Și 3 de ce peroanele prinse in curvie (in TIMP ce erau căsătoriți), erau omorâți cu pietre???
Mulțumesc pentru observație. Ai dreptate: Scriptura tratează păcatul sexual cu o severitate extremă. Atât Vechiul Testament, cât și Noul Testament ne arată că preacurvia și curvia sunt păcate care ating nu doar trupul, ci și duhul, și că Dumnezeu le numește „urâciune”. Sub Legea Veche, pedeapsa era moartea cu pietre (Deuteronom 22). Asta ne arată gravitatea problemei.
Dar Noul Legământ ne arată ceva mai mult: păcatul e grav, dar Hristos a luat asupra Lui pedeapsa noastră. De aceea femeia prinsă în adulter (Ioan 8) nu a fost ucisă cu pietre, ci i s-a spus: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te și să nu mai păcătuiești.”
Mesajul nu este „păcatul nu contează”, ci „păcatul a fost condamnat la cruce”. Evanghelia nu anulează sfințenia, dar oferă har pentru cel căzut. Pavel însuși pune împreună aceste două adevăruri: „Nu vă înșelați: nici curvarii, nici preacurvarii… nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. Și așa erați unii din voi. Dar ați fost spălați, sfințiți, îndreptățiți în Numele Domnului Isus Hristos și prin Duhul Dumnezeului nostru.” (1 Corinteni 6:9–11).
Deci:
Păcatul nu trebuie minimalizat, Dumnezeu îl urăște și cere pocăință.
Dar Dumnezeu nu aruncă pe nimeni care vine la El. Există iertare, vindecare și restaurare.
Articolul scris nu dorește să justifice păcatul, ci să transmită exact acest mesaj: că divorțul și recăsătoria nu sunt planul lui Dumnezeu, dar nici nu sunt o condamnare eternă pentru cel care se pocăiește și caută să trăiască în Hristos.
îmi pare rău de tine și sper că Dumnezeu sa te lumineze sa nu fii considerat anatema cum spune Cuvântul lui Dumnezeu. in primul rand trebuie sa vorbim despre 2 categorii de oameni
1. cei care cunosc cuvântul evangheliei și au nașterea din nou
2. cei care trăiesc în neștiință .
articolul tau nu se referă în niciun caz la prima categorie de oameni , la creștinii adevărați .
Biblia spune foarte clar că e permis să-și lase nevasta DOAR pe motiv de CURVIE !și îți las in continuare câteva versete care vorbesc despre cei ce sunt născuți din nou și ascultă de tine din convenienta sau comoditate
EVREI 6:4-6
4Căci cei ce au fost luminaţi* odată şi au gustat darul** ceresc şi s-au făcut părtaşi† Duhului Sfânt
* Mat 12:31 Mat 12:32 Evr 10:26 2 Pet 2:20 2 Pet 2:21 1 Ioan 5:16 ** Evr 10:32 † Ioan 4:10 Ioan 6:32 Efes 2:8
5şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor*,
* Gal 3:2 Gal 3:5 Evr 2:4
6şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi* şi aduşi la pocăinţă, fiindcă** ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit.
2 Petru 2:20-22 VDC
[20] În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăși și sunt biruiți de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi. [21] Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea neprihănirii decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată. [22] Cu ei s-a întâmplat ce spune zicala adevărată: „Câinele s-a întors la ce vărsase” și „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăși în mocirlă”.
îți las și pasajul aceasta sa meditezi la el !
Galateni 1:6-9 VDC
[6] Mă mir că treceți așa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă evanghelie. [7] Nu doar că este o altă evanghelie, dar sunt unii oameni care vă tulbură și voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. [8] Dar chiar dacă noi înșine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! [9] Cum am mai spus, o spun și acum: Dacă vă propovăduiește cineva o evanghelie deosebită de aceea pe care ați primit-o, să fie anatema!
Pace și har!
Îți mulțumesc pentru comentariu și pentru faptul că ai adus aminte de sfințenia cuvântului lui Dumnezeu. Vreau însă să fie limpede că articolul nu a fost scris pentru a relativiza Scriptura sau pentru a da undă verde divorțului, ci pentru a arăta că harul lui Dumnezeu nu îi exclude pe cei care au trecut printr-o rană atât de grea precum despărțirea.
Eu cred din toată inima că planul lui Dumnezeu pentru căsătorie este unul sfânt și că legământul nu trebuie rupt după voia noastră. Dar în același timp, cred că harul nu este anulat pentru cei care, din durere sau din pricina împietririi inimii, au ajuns la divorț. Articolul nu a fost o invitație la ușurătate, ci o mână întinsă celor care deja s-au lovit de această realitate și care, adesea, se simt rușinați, respinși și considerați fără loc la masa lui Hristos.
Mesajul meu este simplu: harul nu justifică păcatul, dar vindecă pe cel zdrobit. Dumnezeu urăște divorțul, dar nu îl urăște pe cel divorțat. Și dacă Isus a ridicat femeia prinsă în adulter spunându-i „Nici Eu nu te condamn… Du-te și să nu mai păcătuiești”, atunci cred că același Isus ridică și astăzi pe cel care strigă după iertare și restaurare.
Articolul nu schimbă Evanghelia, ci arată că Evanghelia rămâne veste bună și pentru cei care au trecut prin astfel de răni.
Cu respect și dragoste în Hristos.