Cum te poți odihni în depresie, anxietate, în frică, sau în îngijorare?

Pentru a putea răspunde la această întrebare va trebui să ne uităm la ceea ce spune Scriptura despre identitatea noastră. Identitatea credinciosului constă în ceea ce este deja făcut, obținut, completat și desăvârșit la Cruce de către Domnul nostru.
Salvează-mă de întuneric, lupt împotriva depresiei!


“Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.”

Duh, suflet și trup.
Credinciosul este un DUH ce are un SUFLET ce locuiește într-un TRUP (1Tes 5:23).
La nașterea din nou prin credință, duhul celui ce-L acceptă pe Cristos este nou nouț, astfel credinciosul devine o nouă entitate (2Cor 5:17), o perlă în Mâna Tatălui. Sufletul (pneuma-gr.) în schimb trebuie continuu reînnoit -Efeseni 4:23; Romani 12:2- fiecare credincios are forma ce i se potrivește cel mai bine, menționez două: citirea Scripturii, rugăciunea. În această poziție de născut din nou și așezat in Cristos, sufletul învață să se supună duhului care este în unitate și uniune cu Duhul Sfânt. În timp, sufletului (pneuma-gr.) i se vor adăuga caracteristici personale, astfel pneuma va fi în strânsă legătura cu psyche. 

 Cu intenția de a clarifica, subliniez că întrebarea în sine este verbalizată dintr-o perspectivă sufletească.

A doua Corinteni 5:7 spune că un credincios nu mai umblă prin vedere, adică prin ceea ce percepe în imaginația sa ca fiind real (pneuma-mintea) sau prin caracteristicile personalității (psyche) ci prin credință.  În acest mod decizia de a supune sufletul cu tot ce implică el (inclusiv partea coruptă) este mult mai la îndemână. Duhul ce L-a înviat le Iisus este în credincios, și în timp, cu răbdare, gândurile negative încep să fie înlocuite cu gândul lui Dumnezeu. 

“Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul.”

Psalmul 94:19 VDC

Fără extreme!
Extremismul naște întotdeauna conflicte.

Nu ne putem nega emoțiile, sentimentele, inclusiv cele negative. Însă ele au o altă destinație. Când vorbim de cele menționate la întrebarea de mai sus, acestea de obicei apar într-un context în care sunt stimulate de factori externi și alimentate. Mă opresc la un singur exemplu: frica.

În contextul nostru frica este o întâmplare imaginară ce deocamdată nu a avut loc. Aceasta produce în credincios „reacția” la firesc, și nu acțiunea în conformitate cu Scriptura.
Profetic vorbind aș putea adăuga că tu ca și credincios este indicat să-i răspunzi lui Dumnezeu. Nu omului sau unei circumstanțe adverse.

Cum se poate odihni cineva în aceste circumstanțe?
Răspunsul scurt este: Nu se poate!
Și asta este o veste rea. Dar nu se termină aici.

Atâta timp cât aceste emoții sunt alimentate fără a fi supuse Cuvântului și a se pune în acord cu ceea ce Scriptura învață, manifestarea victoriei promise de Iisus va fi întârziată. Credinciosul, da, este binecuvântat în locurile cerești, da, este chemat și făcut prinț, da, este așezat într-o poziție favorabilă, este ambasador al Împărăției, dar este nevoie ca el să știe și să accepte cine este pentru a beneficia de victoria promisă și asigurată în Cristos (1a Ioan5:4) 

Dacă te simți de multe ori condamnat, poți urmări acest mesaj.

Concluzie:

Chiar dacă locuim într-o carcasă incompletă (trupul), și chiar dacă este nevoie de a ne reînnoi continuu mintea, atunci când credem ceea ce Isus a spus despre noi, sufletul nostru și trupul nostru va urma „puterea învierii care locuiește în noi”.

Esența pură a Dumnezeului care a creat Universul locuiește în tine. Ca un parfum din care scoți puțină esență pentru a crea multe alte parfumuri, tu ești fragranța Cerului pentru cei care nu au niciun fel de parfum. Tu, devii fragranța Iubirii și a bucuriei pentru cei în disperare și depresie. 

Versete împotriva fricii:

“Domnul este lumina și mântuirea mea. De cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele. De cine să-mi fie frică?Căci El mă va ocroti în coliba Lui în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperișul cortului Lui și mă va înălţa pe o stâncă.”
Psalmul 27:1, 5 VDC

“Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar zgudui pământul și s-ar clătina munţii în inima mărilor, chiar dacă ar urla și ar spumega valurile mării și s-ar ridica până acolo de să se cutremure munţii.”
Psalmul 46:1-3 VDC

“Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine. Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui. Mă încred în Dumnezeu și nu mă tem de nimic. Ce pot să-mi facă niște oameni?”
Psalmul 56:3-4 VDC

“În mijlocul strâmtorării, am chemat pe Domnul: Domnul m-a ascultat și m-a scos la larg.”
Psalmul 118:5 VDC

“Și voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică, ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava!”, adică „Tată!””
Romani 8:15 VDC

“Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuinţă.”
2 Timotei 1:7 VDC

“… Mulţumiţi-vă cu ce aveţi, căci El Însuși a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.”
Evrei 13:5 VDC

Notă: pneuma era în general atribuit sufletului și duhului ca un întreg, însă acesta este un termen ce apare în grecește, în ebraică fiecare dintre aceste trei componente au termeni diferiți contextul dând sensul corect al cuvântului. Psyche este atribuit desemeni sufletului, cu diferența că i se adaugă și personalitatea individului.