Blestemul generațional!

În Cristos nu mai există blestem. Nici blestemul generational, nici accidental, nici imaginar.

În cercurile carismatice și penticostale, e încă viu și bine subiectul dspre blestemul generational. Sunt conferințe, școli, sesiuni speciale, rugăciuni de eliberare, diagnosticări spirituale.
În multe din aceste întălniri se spune că dacă ai o boală, o adicție, un eșec repetitiv, o tristețe care nu pleacă, probabil e un blestem generational. Că poate străbunica ta a dat în cărți, strabunicul tău se ruga la Lună, sau că părinții tăi au divorțat. Și că trebuie să „închizi poarta”.

Știu că pentru unii pare exagerat. Poate tu n-ai trecut pe acolo. Eu, personal, nu. Dar am slujit oameni care au trăit o viață întreagă sub frica aceasta.

Pentru ei, Evanghelia era o ușă care se deschidea cu Isus, dar se închidea cu străbunica posedată. Iertarea era predicată, dar mereu amânată. Harul era o promisiune, dar niciodată o realitate prezentă. Totul era despre că trebuie „încă să mai faci”.

Și dacă și tu ești prins în acest malaxor când vine vorba despre blrestemul generational, ei bine nu este mântuire. Este o epuizare continuă cu versete din Biblie.

O Evanghelie care te ține captiv în trecut nu este Evanghelie.

Am văzut oameni zdrobiți, sinceri, flămânzi după Dumnezeu, dar îngropați în sesiuni de „eliberare”.
Fiecare program le spunea același lucru: „Mai e ceva de curățat.” Dar Scriptura spune altceva:

„Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi.”
(Galateni 3:13)

Uite o întrebare provocatoare: Dacă El a luat blestemul, de ce îl mai porți tu?

Noul Legământ nu te supune unei anchete, ci îți oferă o moștenire.

Orice predică sau program care te face să sapi în greșelile părinților, ca să explici suferințele tale, te întoarce înapoi la Lege. Îți dă impresia că blestemul e un virus spiritual care se transmite prin ADN.

Dar Biblia e clară:

„Sufletul care păcătuiește, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui său…”
(Ezechiel 18:20)

În Vechiul Legământ, responsabilitatea era personală. Cu cât mai mult în Noul.

Când spui „eu sunt așa pentru că părinții mei au greșit”, tu de fapt spui: „Crucea nu a fost suficientă.” Și aceasta este ca o insultă, nu este smerenie.
Sângele Lui  Hristos nu are nevoie de ajutorul nostru. Jertfa Lui este completă și suficientă

Magnifică-L pe Cristos, nu păcatele familiei tale.

De-a lungul pastorației am auzit afirmații de genul:

– „Sunt alcoolic pentru că bunicul a fost.”
– „Nu pot avea copii pentru că s-a făcut avort în familie.”
– „Mă bântuie vise ciudate pentru că cineva a avut o legătură ocultă.”

Dar toate aceste afirmații pun lupa pe păcat, nu pe Mântuitor. Ele te țin mic, fricos, confuz. Te leagă de trecutul tău biologic și te fac să ignori nașterea ta din nou.

„Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi.”
(2 Corinteni 5:17)

Acest verset nu este o metaforă. Este o realitate a Legământului cel Nou. Nu mai ești moștenitorul strămoșilor tăi. Ești moștenitor al lui Dumnezeu și împreună-moștenitor cu Cristos.

Și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos […]
Romani 8:17

Mai jos este un scurt video pe care-l poți urmări

Blestemul a fost rupt.

Nu prin ședințe, nu prin posturi speciale, nu prin mărturisiri. Ci prin sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur. (1 Petru 1:18–19)

Când El a murit, a murit și zapisul împotriva ta.

„A șters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră, și l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.”
(Coloseni 2:14)

Știi ce înseamnă asta? Nimic din ce a fost scris împotriva ta – nici păcate, nici pedepse, nici „porți deschise” – nu mai are valabilitate.

Nu mai trebuie să-l învingi pe diavolul. El a fost deja dezarmat.

A dezbrăcat domniile și stăpânirile și le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieșit biruitor asupra lor prin cruce. Coloseni 2:15

Ce faci cu minciunea care te ține încă în frică? 

O aduci la lumină.
O expui.
O lași să moară în fața adevărului.
Dacă porți în suflet suspiciunea că este „ceva întunecat” în viața ta, un blestem nespus, o moștenire grea, nu te lăsa dus spre un circuit de practici spirituale alternative, care par sfinte, dar sunt goale. Nu ai nevoie de ritualuri, de „ungeri speciale” sau de „vindecători sufletești”. Ai nevoie de Cuvânt. De ceea ce a fost deja rostit de Dumnezeu, o dată pentru totdeauna.

Pentru că adevărata eliberare nu vine din strigăte sau din cercetări prin prisma celor din trecut, sau traumelor, sau în funcție de arborele genealogic, ci din revelație. Nu din reconstituirea traumelor, ci din acceptarea unei realități duhovnicești:
ești liber. Complet. Irevocabil.

„Dacă Fiul vă face liberi, veți fi cu adevărat liberi.”
(Ioan 8:36)

Aceasta nu este o promisiune pentru un viitor mai sfânt, ci o declarație finală, rostită de gura Aceluia care nu minte. Dacă ești în Cristos, atunci lanțurile nu mai există. Doar umbra lor. Și umbrele și întunericul n-au putere asupra luminii.

Nu mai ai nimic de rupt. 

Tu nu mai trebuie să mai”rupi” ceva. Este necesar să înveți să primești. Tu nu mai ești sub nicio umbră. Nu mai suspectul Legii. Tu nu ești „pe cale să fii liber”.

Tu ești fiu. Ești moștenitor. Ești binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în locurile cerești, în Cristos. (Efeseni 1:3)

Nu pentru că ai făcut destul. Ci pentru că El a făcut totul.

Dacă simți că trebuie să alegi între programul de „eliberare” și Evanghelie, alege Evanghelia.

Alege să-L magnifici pe Cristos, nu blestemele. Alege să te uiți la cruce, nu la rădăcina amară a arborelui tău genealogic. Alege harul — pentru că harul te-a ales primul.

Și dacă mai auzi vreodată că trebuie „să faci ceva ca să fii liber”, adu-ți aminte că pe cruce, Isus n-a spus: „Am început.” Ci:

„S-a isprăvit.”

Și când El spune asta, nimeni nu mai poate să adauge ceva. Nici măcar tu!

Ți s-a părut interesant acest articol?
Vrei să citești și o perspectivă biblică despre Vindecarea copilului interior?
Aici este prima parte din cele trei.