„Vindecarea copilului interior” (1)

O perspectivă biblică personală

Trăim într-o epocă în care tot mai mulți oameni se confruntă cu întrebări reale despre durerea interioară, traumele din copilărie și nevoia de vindecare emoțională. În acest context, un concept des întâlnit este despre „vindecarea copilului interior”. Ideea de bază este că, pentru a fi întregi, trebuie să ne întoarcem în trecut, adică la versiunea noastră rănită din copilărie, și să oferim acelei „părți” iubire, înțelegere și reconciliere.

Acest concept pătrunde din ce în ce mai mult și în mediul creștin. Se conturează astfel o îmbinare între psihologia modernă și limbajul spiritual. Însă faptul că ceva pare spiritual, nu înseamnă că este și biblic. Și mai ales, nu înseamnă că este Cristocentric.

Așadar, se ridică o întrebare esențială pentru orice credincios:
Este „vindecarea copilului interior” o practică în acord cu Evanghelia harului și cu învățătura Noului Testament?

Din convingere și experiență, pot spune: nu cred în vindecarea sinelui vechi, ci în răstignirea lui.
Cred în nașterea din nou, aceasta este o lucrare supranaturală, care produce o viață nouă, în unitate cu Duhul Sfânt.
Nu o versiune vindecată a omului vechi, ci o identitate complet nouă în Hristos.

Înainte să continui… o provocare sinceră:

Dacă nu ai avea acces la uneltele din psihoterapie, te-ai baza exclusiv pe Biblie?
Mai exact, pe învățătura Domnului Iisus și a apostolilor?

1. Nașterea din nou nu restaurează sinele vechi — îl înlocuiește

Biblia nu ne învață că omul vechi se repară. Dimpotrivă, ne învață să recunoaștem moartea lui:

„Știind că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El…” (Romani 6:6)

Modelul biblic nu ne cheamă să ne întoarcem în trecut pentru a-i aduce mângâiere versiunii rănite a eului nostru, ci să pășim în viața cea nouă, care vine prin Hristos.
Nu suntem chemați să reabilităm sinele vechi, ci să-l recunoaștem ca mort și să umblăm în Duhul.

Când Iov trecea prin suferință, el a încercat să înțeleagă durerea prin lentila propriilor fapte. A crezut că binecuvântarea lui Dumnezeu ar trebui să fie în funcție de cât de „corect” a trăit. Dar Dumnezeu i-a arătat milă, chiar și în mijlocul neînțelegerii sale. Și a fost nevoie de revelație, nu de introspecție, pentru ca perspectiva lui să fie schimbată.

La fel și noi — nu avem nevoie de o reparație a sinelui, ci de o înlocuire radicală a acestuia. De o viață complet nouă în unire cu Hristos.
Sinele tău nu este în construcție, ci este mort de-a binelea.

2. Cunoașterea caracterului lui Dumnezeu aduce vindecare reală

Mulți creștini încearcă să se vindece pe ei înșiși din trecut prin tehnici și mijloace proprii. Și aceasta este legalism.
Însă Scriptura ne arată că adevărata vindecare vine din revelația caracterului lui Dumnezeu, nu din înțelegerea trecutului nostru.

Aș vrea să îți spun clar: dacă ai o imagine greșită despre Dumnezeu, nu poți primi cu încredere de la El.

Spre exemplu, Iov, în suferința lui, a tras concluzii greșite despre Dumnezeu. Nu pentru că era rău intenționat, ci pentru că nu-L cunoștea pe deplin. Iar vindecarea inimii lui nu a venit în momentul în care a „dialogat” cu sinele său rănit, ci în momentul în care Dumnezeu i S-a descoperit.

Nu suntem transformați privind înăuntrul nostru, ci uitându-ne țintă la Hristos.
Privind la El, suntem schimbați din glorie în glorie, în același fel cu chipul Său.

3. Consilierea biblică: o descoperire a identității în Hristos, nu a sinelui

Susțin consilierea — doar în măsura în care ea îl conduce pe om la identitatea sa în Hristos, nu spre reconcilierea cu sinele vechi. Adevărata consiliere nu te ajută să „te înțelegi mai bine”, ci să înțelegi cine ești acum, în Hristos.

Una dintre erorile pe care adesea le facem este să credem că orice problemă vine de la Dumnezeu pentru a ne învăța ceva.

Dumnezeu nu este sursa suferinței tale. Iar consilierea autentică nu te conduce spre sinele tău sau spre emoțiile tale, ci spre cruce.
Consilierea nu ar trebui să te ajute să îți înțelegi sinele, ci să te încurajeaze să crezi că acesta este mort, pentru totdeauna.

Dumnezeu nu vrea să-ți repare identitatea veche. Aceasta este deja îngropată.
Iar în locul acelei identități ți-a oferit o poziție nouă, ancorată în har și în înfiere.

4. Vindecarea prin Duhul este o consecință a vieții noi, nu o condiție

În unele învățături, suferința este prezentată ca o „școală spirituală” inevitabilă. Se crede că Dumnezeu îngăduie suferința pentru a „ne forma”. Dar Scriptura spune că El ne-a dat Cuvântul pentru a învăța din exemplele altora, nu prin durere repetitivă.
Dumnezeu nu provoacă suferință ca să vadă cum reacționezi. El ne-a dat Cuvântul Său pentru a te echipa.

Nașterea din nou nu este o formă de terapie — este o înviere spirituală.
Nu este un proces de reparare, ci de înlocuire radicală.
Nu este o restaurare a unui sine rănit, ci crearea unei identități complet noi.

„Dacă trăim prin Duhul, să și umblăm prin Duhul.” (Galateni 5:25)

Soluția Lui: una cu Duhul Sfânt

Soluția lui Dumnezeu nu este să te întorci în trecut la vindecarea copilului interior. Soluția Lui a fost să devii una cu Duhul Sfânt, prin nașterea din nou.

„Cine este unit cu Domnul este un singur duh cu El.” (1 Corinteni 6:17)

Aceasta este adevărata libertate.
Nu când încerci să-ți alini copilul rănit din trecut, nu abordarea pentru vindecarea copilului interior ci când recunoști că acel „om vechi” a fost îngropat.
Tu ai fost făcut o făptură nouă.
În Hristos ai tot ce îți trebuie pentru a trăi o viață vindecată și liberă.

Vindecarea ta nu începe atunci când repari ce e stricat, ci atunci când înțelegi că în Hristos ești deja întreg.

Întrebări frecvente despre „vindecarea copilului interior”

1. Este greșit să merg la un psiholog dacă am răni din copilărie?
Nu este greșit să cauți ajutor. Însă este esențial să nu confunzi sprijinul emoțional cu adevărata transformare spirituală. Vindecarea autentică vine doar prin Hristos.

2. Dacă am trăit traume în copilărie, cum pot experimenta vindecare în Hristos?
Prin credință în nașterea din nou și înnoirea minții prin Cuvântul lui Dumnezeu. Adevărata eliberare vine atunci când recunoști că nu mai ești definit de trecut, ci de ceea ce ești acum în Hristos.

3. Este consilierea creștină compatibilă cu psihoterapia?
Sunt două unelte diferite, cu scopuri diferite. Psihoterapia lucrează în plan natural, consilierea biblică în plan spiritual. Nu trebuie combinate, ci folosite cu discernământ.

4. Ce rol are Duhul Sfânt în procesul de vindecare emoțională?
El nu doar vindecă, ci înnoiește complet. Nu te ajută să îți reconstruiești vechea identitate, ci te unește cu Hristos pentru a trăi o viață complet nouă.

5. Dacă nu mai simt durerea trecutului, înseamnă că sunt vindecat?
Eliberarea emoțională poate fi un semn al vindecării, dar adevărata vindecare este atunci când nu te mai identifici cu omul vechi, ci cu omul nou în Hristos.

Citește partea a doua a acestui articol AICI!

Poate te interesează să citești și despre cum să lupți împotriva depresiei.